joi, 21 ianuarie 2010

Si … de azi , visele mele au prins contur …

Ce ma moticveaza pe mine sa merg mai departe? Sa lupt, sa ma zbat, sa realizez ceva, sa las ceva in urma mea, sa nu fac umbra pamantului ? Ce ma motiveaza pe mine sa am sentimentul satisfactia lucrului bine facut? Critica? Rautatea celorlalti? Ambitia personala? Personalitatea mea? Caracterul meu? Genele mostenite de la mama?

Da, toate astea sunt ptr mine un punct de plecare. Toate ma motiveaza sa merg mai departe, sa lupt pentru lucrurile in care cred.

Ce faci atunci cand vecinul tau nu mai pote de grija caprei din curtea ta? Cum reactionezi? Vecinul pe care il saluti in fiecare dimineata respectuos, il intrebi ce mai face? Cum sunt copiii?

Ignori? Ripostezi? Confrunti problema? Ii dai un pumn?

De ce avem noi mentalitatea asta a “vecinului”? De ce oamenii care-si vad de treaba lor au intotdeauna un astfel de vecin ? Pentru ca la fel ca si in fizica … opusele se atrag. Totul are pana la urma o explicatie stiintifica.

Dar, indifirent ca-i place vecinului ce face capra mea sau nu, de azi ... visele mele … prind contur !!!

miercuri, 20 ianuarie 2010

Fara titlu

Cum se face ca tot atunci cand dai bine primesti rau ? Pentru mine este un mister. Nu inteleg si probabil nu voi fi capabila sa inteleg vreodata.

Daca esti bun si ajuti esti fraier, daca nu te implici, esti nesimtit. Daca stai deoaprte si perivesti esti insensibil. Daca esti “sensibil” , primesti suturi in fund cu nemiluita pana la comanda stop. Este un paradox? Pentru mine, da.

Mi-am promis de multe ori ca nu ma mai implic, dar, de data asta, nici nu ma mai implic in absolut nimic decat familia mea, problemele mele, grijile mele, dorintele mele, visele mele cele mai indraznete si aproape irealizabile . Le voi realiza. Daca iti doresti cu adevarat un lucru, si ti-l doresti din tot sufletul ... trebuie sa il indeplinesti. Nu, nu cred in prostiile alea cu “universul lucreaza pentru tine” , cred, ca atunci cand iti propui sa realizezi ceva, comportamentul tau, gandurile tale, se schimba in directia infaptuirii acelui ceva. Astfel, il si infaptuiesti. In asta cred. Asta e verificat si stiintific.

Discutam zilele trecute cu un psiholog foarte apreciat din Oradea, si imi spunea ca studentii de azi nu mai sunt ce au fost. Au impresia ca testele psihologice sunt ceva de genu : Mercedesa imi ghiceste in cafea. Cand au ajuns lucrurile in stadiul acesta? Cand a incetat stiinta sa mai fie stiinta? Cand a incetat stiinta sa fie un lucru verificat si concret si sa devina un mit sau ceva relativ? Eu unde am fost cand s-au intamplat toate astea? Prea absorbita in problemele mele ? Prea absorbita in problemele altora ? Da, e adevarat, intotdeauna am fost receptiva la problemele altora si m-am implicat trup si suflet pentru solutionarea lor.

Mi-am propus sa nu mai fac asta. Punct. Ma consum prea mult, trebuie sa pastrez ceva si pentru mine de acum inainte. Timpul trece pe langa mine si pierd multe lucruri importante din vedere. Nu voi mai permite asta. Mi-am promis si alte lucruri si m-am tinut de promisiune, de ce nu m-as tine si de asta? Ce ma impiedica? Nimic. Nici macar riscul de a fi catalogata drept “insensibla” , “absenta” la nevoile celor din jur.

Gata, pe primul loc familia mea. Pe primul loc EU. Pe primul loc linistea mea si visele mele ... cele mai indraznete, cele mai ascunse . cele mai irealizabile. Incepand de azi, ele vor prinde contur.