Si … de azi , visele mele au prins contur …

Ce ma moticveaza pe mine sa merg mai departe? Sa lupt, sa ma zbat, sa realizez ceva, sa las ceva in urma mea, sa nu fac umbra pamantului ? Ce ma motiveaza pe mine sa am sentimentul satisfactia lucrului bine facut? Critica? Rautatea celorlalti? Ambitia personala? Personalitatea mea? Caracterul meu? Genele mostenite de la mama?

Da, toate astea sunt ptr mine un punct de plecare. Toate ma motiveaza sa merg mai departe, sa lupt pentru lucrurile in care cred.

Ce faci atunci cand vecinul tau nu mai pote de grija caprei din curtea ta? Cum reactionezi? Vecinul pe care il saluti in fiecare dimineata respectuos, il intrebi ce mai face? Cum sunt copiii?

Ignori? Ripostezi? Confrunti problema? Ii dai un pumn?

De ce avem noi mentalitatea asta a “vecinului”? De ce oamenii care-si vad de treaba lor au intotdeauna un astfel de vecin ? Pentru ca la fel ca si in fizica … opusele se atrag. Totul are pana la urma o explicatie stiintifica.

Dar, indifirent ca-i place vecinului ce face capra mea sau nu, de azi ... visele mele … prind contur !!!

Fara titlu

Cum se face ca tot atunci cand dai bine primesti rau ? Pentru mine este un mister. Nu inteleg si probabil nu voi fi capabila sa inteleg vreodata.

Daca esti bun si ajuti esti fraier, daca nu te implici, esti nesimtit. Daca stai deoaprte si perivesti esti insensibil. Daca esti “sensibil” , primesti suturi in fund cu nemiluita pana la comanda stop. Este un paradox? Pentru mine, da.

Mi-am promis de multe ori ca nu ma mai implic, dar, de data asta, nici nu ma mai implic in absolut nimic decat familia mea, problemele mele, grijile mele, dorintele mele, visele mele cele mai indraznete si aproape irealizabile . Le voi realiza. Daca iti doresti cu adevarat un lucru, si ti-l doresti din tot sufletul ... trebuie sa il indeplinesti. Nu, nu cred in prostiile alea cu “universul lucreaza pentru tine” , cred, ca atunci cand iti propui sa realizezi ceva, comportamentul tau, gandurile tale, se schimba in directia infaptuirii acelui ceva. Astfel, il si infaptuiesti. In asta cred. Asta e verificat si stiintific.

Discutam zilele trecute cu un psiholog foarte apreciat din Oradea, si imi spunea ca studentii de azi nu mai sunt ce au fost. Au impresia ca testele psihologice sunt ceva de genu : Mercedesa imi ghiceste in cafea. Cand au ajuns lucrurile in stadiul acesta? Cand a incetat stiinta sa mai fie stiinta? Cand a incetat stiinta sa fie un lucru verificat si concret si sa devina un mit sau ceva relativ? Eu unde am fost cand s-au intamplat toate astea? Prea absorbita in problemele mele ? Prea absorbita in problemele altora ? Da, e adevarat, intotdeauna am fost receptiva la problemele altora si m-am implicat trup si suflet pentru solutionarea lor.

Mi-am propus sa nu mai fac asta. Punct. Ma consum prea mult, trebuie sa pastrez ceva si pentru mine de acum inainte. Timpul trece pe langa mine si pierd multe lucruri importante din vedere. Nu voi mai permite asta. Mi-am promis si alte lucruri si m-am tinut de promisiune, de ce nu m-as tine si de asta? Ce ma impiedica? Nimic. Nici macar riscul de a fi catalogata drept “insensibla” , “absenta” la nevoile celor din jur.

Gata, pe primul loc familia mea. Pe primul loc EU. Pe primul loc linistea mea si visele mele ... cele mai indraznete, cele mai ascunse . cele mai irealizabile. Incepand de azi, ele vor prinde contur.

Ce este Adevarul?

Ce este un ADEVAR? Mi-am ridicat aceasta intrebare acum cateva ore. De ce? Dintr-o intamplare, din care am concluzionat ca toata lumea isi raporteaza propriile pareri ca fiind defapt un adevar pur.
Fiind absolventa de psihologie, ma pune pe ganduri putin rationamentul acesta. Nu e ok - asa. Faptul ca avem o parere proprie si personala , nu o transforma automat in ADEVAR. Poate fi un "adevar" dar, subiectiv. Spre exemplu: daca eu cred ca maine va fi soare , asta nu-mi permite sa afirm ca da, asta e adevarul si maine va fi soare intr-adevar. Este o supozitie. Si, la genul acesta , mai mult sau mai putin, de afirmatii , ma refer.
In alta ordine de idei ... ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ♢ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității. ♢ Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = în realitate, de fapt. 2. Justețe, exactitate. Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale

In ce masura stim sa gestionam stresul?

Avand in vedere faptul ca in ultima vreme stresul incepe sa puna stapanire pe viata mea , nu numai profesionala dar si personala, incerc sa gasesc solutii pentru a face fata stresului.
Ce te faci cand tu pot sa-ti gestionezi situatiile conflictuale dar, persoanele apropiate amplifica toate evenimentele negative sau ... mai putin fericite, sa spun elegant, si te incarca negativ?
Practic , ce este e facut?
Din puncul meu de vedere, trebuiesc stabilite anumite limite - subiecte de discutie, interval de timp alocat acestor discutii, identificarea metodelor de solutionare a situatiilor conflictuale, respectarea lor, metode de detensionare.
M-am gandit la cateva astfel de metode de dentensionare :
- muzica ( de multe ori , o melodie pe care o indragesti sau o formatie, poate face minuni cu starea ta de spirit);
- sportul ( descarca serotonina - hormonul fericirii , e benefic pentru sanatate );
- o carte buna ( daca avem timp sa citim , un subiect de interes personal, ne imbogatim cultura generala si vocabularul );
- o plimbare ( nu neaparat cumparaturi) in natura daca permite anotimpul sau , daca e iarna - la partie (descarcam adrenalina si serotonina );
- blog-ul ( din ce in ce mai multe persoane considera blog-ul un jurnal personal , ca si in adolescenta, cand ascundeam caietul cu cele mai ascunse ganduri sau cele mai personale intamplari, de ochii parintilor , singura diferenta este ca , acum, toata lumea are acces la ele );
- gatitul ( daca am dispozitia necesara, ingrediente - este relaxant )

Acestea sunt cred, foarte putine modalitati de a uita de stresul cotidian , modalitati care, la mine functioneaza.

Este posibil?

Este posibil sa " nu ti se arate" intr-o zi nimic? Nu as fi crezut , se pare ca da. Azi a fost una din zilele alea in care " nu m-i s-a aratat" ca sa zic asa. Mi-am facut planuri, nu au prea iesit, mi-am facut iluzii , s-au spulberat, am sperat ... degeaba ... sper in continuare ... degeaba.
Citeam blog-ul unei foste colege de clasa, prin ce peripetii a trecut ea cu un membru al familiei care s-a imbolnavit si cat de NEpriceputi sunt medicii din Oradea - true . Si nu pot spune altceva decat - TRUE.
Azi am avut o intalnire cu un client chinez - la serviciu . A fost interesant sa discutam despre cultura romanilor, cea cu " timpul trece , leafa merge" , el chiar se intreba daca intr-adevar tine de cultura sau e doar atmosfera dintr-o anumita fabrica din Oradea , el aflandu-se in relatii de colaborare cu respectivii. Cand i-am explicat ca da, este intr-adevar cultura noastra mi-am dat seama instantaneu ca probabil ne treceau aceleasi ganduri prin minte :" de aia sunteti voi unde sunteti si noi suntem unde suntem" versus "de aia suntem noi unde suntem si voi sunteti unde sunteti".
Cu alte cuvinte , o alta zi plina de " succesuri" - ca sa fiu in trend .

Mai mult decat IMPERFECT

Am o intrebare pentru putinii cititori ai acestui blog : Cati dintre voi v-ati intalnit vreodata cu RECUNOSTINTA? Pun pariu ca foarte putini si foarte rar. Ei bine, eu nu m-am intalnit cu ea inca. Poate spun asta si din cauza ca sunt intr-o pasa foarte foarte proasta, dupa o zi si mai proasta ( decat pasa ) . Oricum , am fost curiosa ce scrie DEX-ul despre asta : RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s.f. Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine.
In alta ordine de idei , aplicand ceea ce ne-au invatat la scoala ( psiho ) : eu sunt o persoana valoroasa prin simplul fapt ca exist, asa ca, dupa o zi de kko ma rasplatesc cu 3 minute de relaxare
COLDPLAY

FURIE

Ce inseamna FURIE ? Conform DEX : FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violență.
Cum se manifesta?

Furia e o emotie coplesitoare. Nu e usor sa o tii in frau. Componentele sale sunt la nivel fiziologic (inima bate mai tare, respiram diferit, temperatura corpului poate creste, poate aparea tremurat, cat si multe alte simptome ce difera de la o persoana la alta.

Poate sa apara transpiratie, roseate sau paloare, o senzatie de agitatie sau de sfarseala in corp. Organismul se pregateste ca pentru a face fata unei situatii de criza si "ambaleaza motoarele", la nivel psihologic (o gama de emotii ce insotesc furia) si cognitiv (gandurile pe care le avem in aceste moment).

Cati dintre noi nu am facut lucruri necugetate " la furie". Dimineata am auzit la radio ca o tipa din Marea Britanie i-a muscat limba iubitului ei , intr-un moment de furie, acesta avand nevoie de spitalizare :)) . Totusi, e bine a ne manifestam furia? Psihologii spun ca FURIA este trairea disfunctionala si trebuie " educata" prin intermediul "gandurilor functionale" , defapt totul pleaca tot din mintea noastra, modul in care interpretam sau ne raportam fata de anumite intamplari sau afirmatii venite de la interlocutor - cauza propriu-zisa.